Ce spun datele?

Cele mai recente date ale Biroului Național de Statistică arată că participarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii rămâne redusă. În 2025, rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități a fost de 14%.

Datele BNS pentru 2024 oferă și o comparație între persoanele cu și fără dizabilități. Rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități a fost de 17,5%, față de 46,2% în cazul persoanelor fără dizabilități. Diferența evidențiază un decalaj important în participarea pe piața muncii, dar nu explică, de una singură, cauzele acestuia.

Ce se află în spatele acestui stereotip? Am consultat date statistice și am discutat cu persoane care cunosc piața muncii din perspective diferite, inclusiv persoane cu dizabilități cu experiențe profesionale diverse și o specialistă în angajare asistată, pentru a înțelege ce bariere persistă și ce soluții există.

Ce se află în spatele cifrelor?

O rată redusă de ocupare nu înseamnă automat o capacitate redusă de muncă. Accesul persoanelor cu dizabilități la un loc de muncă poate fi influențat de mai multe bariere. Ecaterina Zubcov, specialistă în angajare asistată în cadrul Asociației „MOTIVAȚIE” din Moldova, menționează printre acestea accesibilitatea fizică redusă, lipsa adaptărilor la locul de muncă și accesul inegal la educație și formare profesională.

În discuțiile cu angajatorii, apar uneori rezerve legate de capacitatea persoanei cu dizabilități de a îndeplini sarcinile postului, de costurile eventualelor adaptări sau de integrarea în echipă. Ecaterina explică însă că unele adaptări pot fi simple, precum flexibilizarea programului sau reorganizarea spațiului de lucru.

„Noi încercăm să mutăm discuția de la dizabilitate la compatibilitatea dintre persoană și locul de muncă”, explică Ecaterina.

Barierele pot apărea însă și înainte ca o persoană să ajungă la un interviu. Din experiența sa de mentoră și formatoare, Olga Afanas spune că întâlnește persoane cu dizabilități care au studiile necesare, dar ezită să aplice la locuri de muncă. Uneori, acestea nu au suficientă încredere în propriile capacități sau nu știu cum să își prezinte competențele într-un CV, iar experiențele negative anterioare le pot accentua rezervele. Olga atrage atenția și asupra rolului familiei și al apropiaților: deși intenția poate fi aceea de a proteja persoana, descurajarea acesteia de a încerca poate deveni, la rândul ei, o barieră.

Experiența Iulianei Tăbăcaru, formatoare de la egal la egal în cadrul Asociației „MOTIVAȚIE” din Moldova, arată cum unele dintre aceste bariere se pot manifesta în procesul de căutare a unui loc de muncă. Ea povestește că unele oportunități deveneau inaccesibile inclusiv din cauza spațiilor neadaptate.

„De multe ori, aveam impresia că dizabilitatea mea era observată înainte ca angajatorii să îmi vadă experiența sau motivația”, spune Iuliana.

Angajarea asistată: sprijin de la căutare la adaptare

Una dintre soluțiile care pot facilita accesul persoanelor cu dizabilități pe piața muncii este angajarea asistată. Ecaterina Zubcov, specialistă în angajare asistată în cadrul Asociației „MOTIVAȚIE” din Moldova, explică faptul că acest serviciu este centrat pe persoană și pornește de la identificarea intereselor, competențelor, experienței și nevoilor acesteia. Sprijinul poate include identificarea oportunităților potrivite, pregătirea CV-ului și a interviului, precum și comunicarea cu potențialul angajator. Procesul nu se încheie odată cu angajarea, ci poate continua în perioada de adaptare la locul de muncă și în identificarea acomodărilor rezonabile necesare.

În practică, procesul poate fi unul de durată. Ecaterina își amintește cazul unui tânăr care își dorea să se mute la Chișinău și să își găsească aici un loc de muncă. Timp de aproape un an, au fost identificate oportunități, stabilite interviuri și purtate discuții cu angajatorii, însă, din diferite motive, angajarea nu se concretiza. După mai multe încercări, tânărul a reușit să se angajeze. Pentru Ecaterina, experiența arată că angajarea asistată nu înseamnă doar identificarea unui loc de muncă, ci și sprijinirea persoanei pe parcursul unui proces care poate include refuzuri și momente de descurajare.

Iuliana Tăbăcaru a beneficiat, la rândul ei, de serviciul de angajare asistată. Ea spune că sprijinul a inclus identificarea oportunităților de angajare și a cursurilor de dezvoltare profesională, pregătirea pentru interviuri și comunicarea cu angajatorii. Acesta a continuat și după angajare, în perioada de adaptare la locul de muncă.

Potrivit Raportului anual de activitate al Asociației "MOTIVAȚIE”, în 2025, prin serviciile de angajare asistată, 35 de persoane cu dizabilități au fost angajate pe piața liberă a muncii.

Pentru Iuliana, sprijinul primit a avut un rol important și în dezvoltarea încrederii în propriile capacități profesionale. Ea spune că experiența angajării asistate a ajutat-o să își identifice mai bine punctele forte și să abordeze cu mai multă siguranță procesul de angajare.

Parcursuri profesionale dincolo de stereotipuri

Parcursul Iulianei Tăbăcaru spre angajare a inclus mai multe etape. A trimis CV-uri și a participat la interviuri, iar în paralel s-a implicat în activități de voluntariat la un centru din Hâncești, unde ulterior i-a fost oferit primul loc de muncă. A continuat să învețe și să participe la activitățile Asociației „MOTIVAȚIE” din Moldova, experiențe care, spune ea, au ajutat-o să își dezvolte atât abilitățile profesionale, cât și pe cele personale.

Olga Afanas are o experiență profesională în mai multe domenii. După absolvirea Facultății de Litere, a lucrat ca profesoară de limba engleză, iar ulterior a activat în sectorul privat, în predarea limbilor străine, traducere și redactare. În timp, și-a dezvoltat propria activitate antreprenorială și a acumulat experiență și ca formatoare, mentoră și trainer.

Olga Afanas

Pentru Olga, alegerea antreprenoriatului a fost legată și de nevoia de autonomie profesională. Posibilitatea de a-și organiza programul, de a alege proiectele în care se implică și oamenii cu care colaborează a contat în decizia de a-și deschide propria afacere.

Una dintre experiențele pe care Olga și le amintește este cea a unui interviu pentru un loc de muncă într-un liceu. La telefon, managerul instituției îi apreciase CV-ul și calificările, însă, la întâlnirea față în față, i-a spus că nu poate angaja o persoană cu dizabilități. Olga subliniază însă că astfel de reacții au fost rare și că experiențele pozitive din parcursul său profesional au fost mult mai numeroase.

În același timp, Olga spune că observă o schimbare față de acum un deceniu, tot mai mulți angajatori fiind interesați de eficiență, productivitate și competențele persoanei.

„Ceea ce vedem azi în spațiul public probează exact contrariul. Foarte multe persoane cu dizabilități sunt active în diferite domenii și au rezultate frumoase”, spune Olga.

O altă perspectivă vine de la Victoria Boțan, specialistă în relații publice în cadrul Asociației „MOTIVAȚIE” din Moldova. Parcursul ei în organizație a început în 2017, după experiențe în jurnalism și în domeniul drepturilor omului. Astăzi, activitatea sa îmbină comunicarea cu promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.

Din perspectiva Victoriei, accesul la muncă are o semnificație care depășește obținerea unui venit. Pentru persoanele cu dizabilități fizice, acesta poate presupune depășirea unor bariere de mentalitate și de infrastructură, cu care spune că s-a confruntat și ea. Munca înseamnă, în același timp, socializare, colaborare, incluziune în societate, stabilitate financiară și independență economică.

În aproape zece ani de activitate în domeniu, Victoria spune că a urmărit parcursurile mai multor tineri cu dizabilități care și-au continuat studiile, și-au găsit locuri de muncă și au devenit mai independenți. Unii s-au implicat în viața comunității, inclusiv prin crearea unor grupuri de inițiativă sau organizații neguvernamentale, iar alții au ales implicarea în viața publică. Pentru Victoria, aceste experiențe arată că incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități decurge mai ușor atunci când există suficientă informare și deschidere din partea tuturor membrilor societății.

Ce poate schimba accesul la muncă?

Victoria Boțan

Un pas important ține de modul în care angajatorii privesc candidații cu dizabilități. Victoria consideră că accentul ar trebui pus pe competențele, motivația și dorința unei persoane de a învăța și de a evolua, nu pe dizabilitate. Oportunitatea de a se dezvolta într-un colectiv și de a-și valorifica potențialul profesional poate contribui, în același timp, la construirea unui mediu de lucru mai divers și mai incluziv.

Dincolo de accesul la un loc de muncă, Olga atrage atenția și asupra oportunităților de dezvoltare a inițiativelor antreprenoriale. În acest sens, ea menționează nevoia de instruiri accesibile în domeniul educației financiare și al antreprenoriatului, de programe de finanțare adaptate și de instrumente accesibile de informare. Totodată, consideră importantă dezvoltarea, încă din perioada studiilor, a unor competențe practice precum redactarea unui CV, participarea la un interviu și autodezvoltarea.

Din perspectiva Ecaterinei, creșterea accesului la muncă presupune intervenții pe mai multe niveluri, fără ca întreaga responsabilitate pentru angajare să fie plasată asupra persoanei cu dizabilități. Pe lângă sprijinirea persoanei în dezvoltarea competențelor necesare, este important lucrul cu angajatorii, dezvoltarea unei culturi organizaționale incluzive și îmbunătățirea accesibilității infrastructurii și a transportului.

Datele și experiențele prezentate conturează o realitate mai complexă decât stereotipul potrivit căruia persoanele cu dizabilități „nu pot munci”. O rată redusă de ocupare nu este, în sine, o dovadă a lipsei capacității de muncă. Ea trebuie privită și în contextul barierelor de accesibilitate, al prejudecăților și al accesului inegal la oportunități.

Parcursurile profesionale ale persoanelor intervievate arată că dizabilitatea nu anulează competențele sau potențialul profesional. În același timp, experiențele lor arată că incluziunea pe piața muncii nu depinde doar de persoana care își caută un loc de muncă. Angajatorii, accesibilitatea mediului de lucru, oportunitățile de formare și serviciile de sprijin sunt, la rândul lor, parte din ecuație.

Materialul este realizat în cadrul proiectului „Vocea tinerilor împotriva dezinformării și propagandei: dezvoltarea mass-mediei pentru tineri”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent din Moldova, Internews Ucraina și Casa Media Fanzingo din Suedia, susținut financiar de Institutul Suedez din Suedia. Opiniile exprimate aparțin autorului și nu reflectă neapărat poziția donatorului.