NE PROTEJĂM

Republica Moldova face un nou pas în direcția alinierii la standardele Uniunii Europene în domeniul incluziunii sociale. Proiectul Programului național de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități și Planul de acțiuni pentru anii 2026–2030 a fost discutat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, cu participarea autorităților, societății civile și, important, a persoanelor cu dizabilități.

Este un semnal corect: politicile nu mai sunt discutate doar despre persoane cu dizabilități, ci împreună cu ele. Dar rămâne întrebarea esențială: cum vor arăta aceste schimbări în viața reală?

Dreptul la vot este unul dintre cele mai importante drepturi într-o democrație. Este modul prin care fiecare cetățean își poate face vocea auzită. Pentru multe persoane cu dizabilități din Republica Moldova, însă, acest drept rămâne dificil de exercitat.

Un raport Promo-LEX arată clar că, deși cadrul legal există, în practică persistă multiple bariere care limitează participarea reală la procesele electorale.

Dacă ești o persoană cu dizabilități și ai găsit un loc de muncă în afara localității în care locuiești, nu lăsa distanța să fie o barieră. Acum poți primi bani pentru a acoperi cheltuielile de deplasare la serviciu.

Sună bine. Arată bine. Este prezentat ca progres.
Dar pentru cine funcționează, de fapt?

În timp ce deciziile sunt descrise drept „elegante”, realitatea din teren rămâne rigidă, inaccesibilă și, uneori, profund nedreaptă pentru persoanele cu dizabilități.

Acesta este contrastul pe care îl scoate în evidență articolul: o diferență clară între discurs și viața reală.

Pentru o persoană cu dizabilitate severă, independența nu este un concept abstract. Este ceva concret: să te poți ridica din pat, să ieși din casă, să mergi la muncă, să trăiești o viață normală.

În spatele acestor lucruri stă adesea o persoană invizibilă pentru sistem: asistentul personal.

Dar în Republica Moldova, acest serviciu vital este prins între două realități: cererea crește constant, iar finanțarea rămâne limitată.

Cum văd elevii dizabilitatea? Ce cred despre colegii lor cu dizabilități? Și cât de pregătită este școala să construiască o cultură a incluziunii?

Un studiu realizat de Asociația „MOTIVAȚIE” din Moldova, în rândul a 469 de elevi, oferă câteva răspunsuri importante. Rezultatele nu sunt doar statistici. Ele sunt o oglindă a modului în care societatea noastră înțelege – sau nu înțelege încă – dizabilitatea.

Accesul la un loc de muncă rămâne una dintre cele mai mari provocări pentru persoanele cu dizabilități din Republica Moldova. Deși mulți oameni sunt pregătiți să muncească, oportunitățile reale sunt adesea limitate. Autoritățile anunță însă un obiectiv ambițios: sprijinirea angajării a peste 100.000 de persoane în următorii patru ani, inclusiv din rândul categoriilor vulnerabile.

Inițiativa face parte din campania „Conectăm oamenii cu oportunitățile”, lansată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, care își propune să apropie persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă de angajatori și să facă piața muncii mai accesibilă.

În Republica Moldova, aproximativ 7% din populație trăiește cu o dizabilitate. Asta înseamnă 160 de mii de persoane, dintre care 11 400 sunt copii. Dincolo de cifre, vorbim despre oameni care în fiecare zi se confruntă cu bariere economice, sociale și profesionale. Datele oficiale pentru anul 2024 arată clar: incluziunea rămâne mai mult un obiectiv decât o realitate.

Dacă vrem să vorbim serios despre protecția femeilor cu dizabilități în Republica Moldova, trebuie să începem cu un adevăr care nu mai poate fi ignorat: 96,3% dintre respondente spun că au fost supuse violenței bazate pe gen. Aceasta nu este o excepție și nu este un caz izolat. Este o realitate sistemică, trăită de sute de femei care, pe lângă violență, se confruntă zilnic cu inaccesibilitate, dependență economică și lipsa sprijinului adaptat nevoilor lor.

Studiul „Femeile cu Dizabilități din Moldova: Victime invizibile pentru lege și societate” aduce în prim-plan această realitate și o documentează cu date clare, mărturii directe și recomandări concrete. Este un semnal de alarmă pentru instituții, comunități și întreaga societate.

Dacă vrem să vorbim onest despre incluziune economică în Republica Moldova, trebuie să privim direct în cifre. Iar una dintre ele lovește imediat: 95,1% dintre femeile cu dizabilități consideră că este mai dificil pentru o persoană cu dizabilitate să facă afaceri în Moldova.

Nu este o percepție izolată. Este vocea a sute de femei care încearcă să muncească, să creeze, să angajeze și să fie independente financiar într-un sistem care nu este construit pentru ele.

Studiul „Identificarea problemelor în crearea afacerii și angajare în rândul femeilor cu dizabilități din Republica Moldova” aduce, în mod documentat, realitatea din spatele acestui procent. O realitate care nu mai poate fi ignorată.