Republica Moldova face un nou pas în direcția alinierii la standardele Uniunii Europene în domeniul incluziunii sociale. Proiectul Programului național de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități și Planul de acțiuni pentru anii 2026–2030 a fost discutat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, cu participarea autorităților, societății civile și, important, a persoanelor cu dizabilități.
Este un semnal corect: politicile nu mai sunt discutate doar despre persoane cu dizabilități, ci împreună cu ele. Dar rămâne întrebarea esențială: cum vor arăta aceste schimbări în viața reală?
Noua strategie își propune să abordeze mai multe domenii cheie.
Printre acestea se numără accesibilitatea, serviciile sociale, educația incluzivă, angajarea și participarea activă în societate. Sunt domenii despre care se discută de ani de zile, dar unde progresul a fost inegal.
Din perspectiva persoanelor cu dizabilități, problema nu este lipsa strategiilor. Moldova a avut și anterior documente de politici în acest domeniu. Problema este implementarea. Multe măsuri au rămas la nivel de intenție sau au fost aplicate parțial.
Accesibilitatea rămâne una dintre cele mai mari provocări. Fără infrastructură adaptată, transport accesibil și servicii digitale incluzive, participarea reală este limitată. În aceste condiții, drepturile există formal, dar nu pot fi exercitate.
Pe piața muncii, persoanele cu dizabilități continuă să se confrunte cu bariere semnificative. Deși există programe de sprijin și subvenții, rata de angajare rămâne scăzută. Nu doar din cauza lipsei de competențe, ci și din cauza prejudecăților și a lipsei adaptărilor la locul de muncă.
În educație, incluziunea este mai mult declarativă în unele cazuri. Copiii cu dizabilități sunt integrați în școli, dar nu întotdeauna beneficiază de suportul necesar pentru a participa efectiv la procesul educațional.
Consultările publice reprezintă o oportunitate reală de a corecta aceste lacune. Dar doar dacă propunerile venite din partea persoanelor cu dizabilități sunt luate în considerare și integrate în documentul final.
Un cadru aliniat la UE: ce înseamnă în practică
Documentul este construit în baza angajamentelor asumate de Republica Moldova în procesul de aderare la Uniunea Europeană pentru perioada 2025–2029. Scopul este crearea unui cadru strategic care să asigure continuitatea politicilor și respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.
În esență, programul promite incluziune socială deplină prin acces egal la servicii, infrastructură și oportunități. Două direcții sunt centrale: eliminarea barierelor și încurajarea participării active.
În standardele UE, eliminarea barierelor nu înseamnă doar rampe sau acces fizic. Înseamnă eliminarea tuturor obstacolelor care limitează participarea unei persoane în societate. Asta include acces la informație în formate adaptate, servicii publice ușor de utilizat, transport accesibil, sisteme digitale incluzive și instituții care comunică clar și simplu.
În același timp, încurajarea participării active presupune ca persoanele cu dizabilități să nu fie doar beneficiare de servicii, ci actori reali în societate. Asta înseamnă acces la educație de calitate, oportunități reale de angajare, implicare în procese decizionale și posibilitatea de a contribui economic și social.
Standardele europene mută accentul de la asistență la autonomie. De la protecție la participare.
Perspectiva persoanelor cu dizabilități: între angajamente și realitate
Pentru persoanele cu dizabilități din Moldova, acest program poate fi un punct de cotitură. Dar doar dacă va fi implementat real, nu doar adoptat.
Astăzi, multe dintre barierele despre care se vorbește în document există încă zilnic. Accesul la servicii este complicat, infrastructura este adesea inaccesibilă, iar oportunitățile de muncă sunt limitate nu doar de lipsa adaptărilor, ci și de prejudecăți.
Participarea activă, în sens real, înseamnă mai mult decât prezență simbolică. Înseamnă ca o persoană cu dizabilitate să poată merge la școală fără obstacole, să își găsească un loc de muncă fără discriminare, să acceseze servicii fără efort suplimentar și să fie implicată în deciziile care o privesc.
Consultarea persoanelor cu dizabilități în procesul de elaborare este un pas important. Dar adevărata schimbare va depinde de cât de mult vor fi integrate aceste perspective în acțiuni concrete.
Incluziunea nu se măsoară în documente aprobate, ci în vieți schimbate.
Programul pentru 2026–2030 poate deveni un instrument real de transformare. Dar doar dacă eliminarea barierelor va fi tratată ca prioritate, iar participarea activă nu va rămâne doar un obiectiv, ci va deveni o realitate pentru fiecare persoană cu dizabilitate.
Pentru ca noua strategie să aibă impact, este nevoie de câteva lucruri esențiale:
- finanțare adecvată,
- mecanisme clare de implementare,
- responsabilități bine definite
- și monitorizare constantă.
Incluziunea nu se realizează prin documente, ci prin schimbări concrete. Prin acces real la servicii, prin oportunități egale și prin eliminarea barierelor care limitează participarea.
Noul document pentru perioada 2026–2030 poate fi un pas înainte. Dar doar dacă va trece dincolo de formulări și va deveni un instrument care produce schimbări vizibile în viața persoanelor cu dizabilități.
(c) EUPOT.MD
