Uneori, o schimbare mare nu începe într-un birou, într-o instituție sau într-o sală de conferințe. Începe acasă. Cu o mamă care se întreabă ce poate face pentru copilul ei.

Așa a început și povestea Ludmilei Jalbă.

La doar 21 de ani, Ludmila era mamă a doi copii, locuia într-un sat din Moldova și avea doar studii gimnaziale. Viața ei a luat o altă direcție atunci când a început să caute soluții pentru fiica sa cu dizabilitate.

Dar, pe măsură ce căuta răspunsuri pentru propria familie, Ludmila a descoperit ceva important: problemele cu care se confrunta familia ei nu erau doar ale lor.

Și atunci a decis să nu se oprească la propria casă.

Pentru multe familii care cresc un copil cu dizabilitate, căutarea soluțiilor poate fi obositoare. Unde găsești un serviciu? Cum îți aperi drepturile? Cine te poate ajuta? Ce faci atunci când instituțiile nu oferă răspunsuri?

Ludmila a trecut prin această experiență.

În loc să accepte că lucrurile sunt prea complicate sau că nu poate face nimic, a început să se implice. Și-a continuat studiile, a participat la instruiri și a învățat cum să dezvolte proiecte și să construiască parteneriate cu administrația publică locală.

Pas cu pas, experiența personală s-a transformat într-o misiune.

Astăzi, Ludmila administrează AO „Eternitate”, o organizație a părinților persoanelor cu dizabilități. Organizația promovează drepturile persoanelor cu dizabilități și dezvoltă inițiative pentru familii.

De la „cum o ajut pe fiica mea?” la „cum putem schimba lucrurile pentru toți?”

Aceasta este, poate, cea mai puternică parte a poveștii.

Ludmila nu a rămas doar beneficiara unor soluții. A devenit una dintre persoanele care caută și construiesc aceste soluții pentru ceilalți.

Astăzi, contribuie la promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități și la dezvoltarea serviciilor sociale. Iar experiența acumulată a dus-o chiar și peste hotare: a reprezentat Republica Moldova la o conferință internațională în America.

„Datorită fiicei mele am ajuns în America, nu doar la Chișinău”, spune Ludmila.

În spatele acestei fraze se află o transformare profundă. O situație care putea să rămână doar o dificultate personală a devenit o sursă de motivație pentru implicare civică și schimbare socială.

Lider nu înseamnă neapărat funcție. Uneori înseamnă să nu renunți

Povestea Ludmilei a fost împărtășită în cadrul unei Cafenele de discuții organizate la Obreja Veche, raionul Fălești.

Participantele au vorbit despre parcursul ei și despre felul în care o persoană poate transforma experiențele dificile în inițiative care îi ajută pe ceilalți.

Irina Cristin, una dintre participante, a descris-o pe Ludmila drept o persoană puternică, care nu a renunțat în fața circumstanțelor dificile și care, prin inițiativele sale, demonstrează că este posibil să contribui la îmbunătățirea vieții celor din jur.

Și mai există un mesaj important aici: nu trebuie să fii din capitală pentru a deveni lideră.

Poți începe din satul tău. Din familia ta. Dintr-o problemă pe care o cunoști foarte bine.

Important este să existe dorința de a face ceva mai mult.

Experiența personală poate deveni forță pentru întreaga comunitate

Pentru persoanele cu dizabilități și familiile lor, liderii comunitari care cunosc aceste realități din interior sunt extrem de importanți.

Ei nu vorbesc doar despre probleme în general. Le-au trăit. Au căutat soluții. Au întâlnit bariere. Au învățat cum funcționează instituțiile și cum pot fi mobilizați oamenii.

De aceea, implicarea părinților persoanelor cu dizabilități nu trebuie privită doar ca voluntariat sau ca o reacție la o problemă personală.

Este leadership comunitar.

Iar povestea Ludmilei arată că o mamă care pornește în căutarea unei soluții pentru propriul copil poate ajunge să creeze oportunități și pentru alte familii.

Uneori, leadershipul începe foarte simplu: cu refuzul de a renunța.

Sursa: