„Avem cadrul normativ, dar implementarea drepturilor sociale ale persoanelor cu dizabilități este deficitară”. Opinia aparține Marianei Țîbulac-Ciobanu, persoană cu dizabilitate locomotorie, și a fost exprimată în cadrul dezbaterii publice „Tineri crescuți odată cu Independența.
Unde au ajuns, unde pot să ajungă împreună?”, organizată de Agenția de presă IPN. În opinia Marianei Țîbulac-Ciobanu, Republica Moldova a făcut pași importanți pe plan legislativ în ceea ce privește protecția și incluziunea persoanelor cu dizabilități, dar realitatea de zi cu zi demonstrează că aceste reglementări rămân în mare parte doar pe hârtie.
Mariana Țîbulac-Ciobanu a explicat că, deși Republica Moldova a ratificat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități acum 15 ani și a adoptat legislația necesară pentru incluziunea acestora, aplicarea în practică rămâne una dintre cele mai mari probleme.
„Astăzi avem legea privind incluziunea persoanelor cu dizabilități, avem Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, pe care Republica Moldova și-a asumat să o ratifice acum 15 ani și de atunci tot încearcă să implementeze ceea ce a semnat. Avem cadrul normativ, dar implementarea cadrului normativ cu privire la drepturile sociale ale persoanelor cu dizabilități este deficitară”, a precizat Mariana Țîbulac-Ciobanu.
Un alt obstacol major ține de lipsa resurselor financiare pentru a asigura o adevărată incluziune socială. Potrivit Marianei Țîbulac-Ciobanu, barierele de infrastructură sunt încă prezente în întreaga țară, iar accesul la clădiri publice sau private rămâne o provocare pentru persoanele cu dizabilități.
„E vorba de resursele financiare puține pentru a crea incluziune socială. Avem multe bariere la nivelul incluziunii sociale. La multe clădiri nu se ține cont de standardele de accesibilitate prevăzute în Convenția ONU, ca o persoană care se deplasează mai greu, care nu vede, să poată intra. În toată țara este la fel. Lucru îmbucurător este că totuși avem unele instituții care au reușit să țină cont de standardele internaționale privind accesibilitatea”, a mai spus Mariana Țîbulac-Ciobanu.
În același timp, problema nu se reduce doar la infrastructură. Inclusiv transportul public și accesul la educație continuă să fie domenii unde persoanele cu dizabilități întâmpină dificultăți. Mariana Țîbulac-Ciobanu a evidențiat totuși progresele înregistrate în ceea ce privește educația incluzivă.
„E vorba nu doar e infrastructură, ci și de accesibilitatea în transportul public, accesibilitate la educație. Nu știu dacă în anii 90 își imagina cineva cum un elev nevăzător sau surd poate învăța în aceeași clasă cu ceilalți elevi. Toți erau atunci marginalizați, segregați, duși în școli speciale. Acum, vedem că anii au trecut, și putem vorbi de incluziunea educațională, de progres. Avem istorii de succes, cu persoane care au reușit în pofida dizabilității să aibă doctorat. Sau în cazul persoanelor cu dizabilități, chiar dacă instituțiile de învățământ nu sunt accesibile, persoanele cu dizabilități au găsit soluții, au acces la studii online”, a precizat Mariana Țîbulac-Ciobanu, persoană cu o dizabilitate locomotorie.
Dezbaterea publică la tema „Tineri crescuți odată cu Independența. Unde au ajuns, unde pot să ajungă împreună?” este ediția a 53-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția IPN desfășoară acest ciclu de dezbateri cu sprijinul Fundației germane Hanns Seidel.
Sursa: IPN
