În spatele cifrelor reci și al rapoartelor oficiale se ascunde o realitate greu de rostit: în Republica Moldova, femeile cu dizabilități trăiesc zi de zi la intersecția dintre violență, discriminare și indiferență. Sunt femei care își doresc să fie mame, să iubească, să fie respectate – dar în schimb se confruntă cu prejudecăți care le rănesc mai adânc decât orice barieră fizică. Statisticile nu vorbesc doar despre procente, ci despre vieți rupte, despre drepturi furate și despre un sistem care prea des le-a întors spatele.

În Republica Moldova, femeile cu dizabilități se confruntă cu o realitate marcată de abuzuri, lipsa protecției legale și multiple forme de discriminare. O cercetare recentă a dezvăluit o statistică alarmantă: 96,3% dintre femeile cu dizabilități intervievate au fost victime ale unei forme de violență bazată pe gen. Dintre acestea:
92,6% au suferit abuz psihologic sau emoțional,

59,3% au fost supuse violenței fizice,

55,6% au experimentat violență economică,

33,3% au fost victime ale violenței spirituale,

iar 25,9% au fost supuse violenței sexuale.

Aceste date reflectă nu doar un fenomen grav, ci și o vulnerabilitate sistemică. Femeile cu dizabilități – mai ales cele cu dizabilități intelectuale și psihosociale – se confruntă cu bariere majore în prevenirea și raportarea abuzurilor. Deși lipsesc date desagregate privind tipurile de dizabilități ale victimelor, se știe că aceste femei sunt adesea cele mai expuse pericolelor.

Un exemplu extrem de abuz este cazul unui psihiatru dintr-un spital din Moldova, condamnat pentru violarea a 18 femei cu dizabilități intelectuale și psihosociale aflate în grija sa. Unele victime au rămas însărcinate și au fost ulterior supuse la avorturi și sterilizări forțate. Acest caz, ascuns ani la rând, scoate în evidență lipsa mecanismelor de protecție și dificultatea obținerii justiției.

Deși legislația moldovenească interzice discriminarea pe criteriul genului și al dizabilității, în prezent nu conține prevederi explicite care să interzică și să sancționeze avorturile sau sterilizările forțate. Aceste practici continuă să afecteze în mod disproporționat femeile cu dizabilități, în special pe cele care nu își pot exprima liber consimțământul. Raportul GREVIO pentru Republica Moldova a evidențiat necesitatea urgentă de a garanta că nicio intervenție medicală cu impact reproductiv nu se realizează fără consimțământul informat al persoanei.

Pe lângă obstacolele legale și instituționale, femeile cu dizabilități sunt adesea captive în prejudecăți sociale care le neagă dreptul la viață afectivă, sexuală și reproductivă. Aceste mituri le izolează și le afectează profund:

„Femeile cu dizabilități nu au nevoi sexuale”;

„Nu pot fi atractive sau dorite ca parteneri romantici”;

„Nu pot avea copii sau nu pot fi părinți buni”;

„Pot forma relații doar cu alte persoane cu dizabilități”;

„Nu pot avea o viață sexuală activă”.

Aceste convingeri nu doar că limitează accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, ci justifică și lipsa de reacție în fața abuzurilor.

În ultimii ani, au existat eforturi din partea unor organizații și parteneri internaționali pentru a adapta serviciile medicale la nevoile femeilor cu dizabilități. Au fost promovate măsuri pentru a face cabinetele ginecologice mai accesibile și pentru a sensibiliza personalul medical. Cu toate acestea, astfel de intervenții nu sunt încă extinse la nivel național, iar multe femei continuă să se confrunte cu refuzuri, rușine sau lipsa confidențialității atunci când caută sprijin.

Ce este de făcut?

Femeile cu dizabilități au dreptul să decidă în mod liber asupra propriului corp, să beneficieze de educație sexuală adaptată, de sprijin psihologic și de servicii medicale accesibile și respectuoase. Este urgentă:

Adoptarea unor prevederi legale clare împotriva sterilizării și avorturilor forțate;

Colectarea de date desagregate privind tipurile de dizabilitate și formele de violență;

Adaptarea serviciilor medicale și sociale la nevoile tuturor femeilor;

Instruirea sistematică a personalului medical și juridic privind drepturile femeilor cu dizabilități;

Combaterea stereotipurilor prin campanii publice și programe educaționale.

Respectarea drepturilor sexuale și reproductive ale femeilor cu dizabilități este o chestiune de justiție, demnitate și echitate. Fiecare femeie, indiferent de abilitatea sa, are dreptul să fie văzută, auzită și protejată. E timpul să transformăm realitatea și să construim o societate în care toate femeile să poată trăi libere de frică, abuz și discriminare.

Columnista: Elena Ratoi