Accessibility Tools
În Republica Moldova, aproximativ 7% din populație trăiește cu o dizabilitate. Asta înseamnă 160 de mii de persoane, dintre care 11 400 sunt copii. Dincolo de cifre, vorbim despre oameni care în fiecare zi se confruntă cu bariere economice, sociale și profesionale. Datele oficiale pentru anul 2024 arată clar: incluziunea rămâne mai mult un obiectiv decât o realitate.
Dacă ești femeie cu dizabilitate și trăiești o situație de violență sau simți că nu ești în siguranță acasă ori în comunitate, nu trebuie să treci prin asta singură. Asociația Antreprenorilor cu Dizabilități din Republica Moldova (AEFL Moldova), împreună cu Centrul de Suport Juridic, a lansat o linie gratuită de suport informațional și juridic pe WhatsApp – un spațiu confidențial, fără judecată, unde poți primi explicații clare, îndrumare și confirmarea că ceea ce trăiești nu este „o normă”, ci violență.
Asociația „MOTIVAȚIE” din Moldova lansează un apel către femeile active, refugiate din Ucraina și femeile cu dizabilități care vor să aducă schimbări pozitive în comunitățile lor: înscrie-te în proiectul „Femei puternice acționează!”
La Hollywood, unde imaginea și vocea sunt considerate esențiale, o tânără actriță surdă a schimbat pentru totdeauna regulile jocului. Povestea lui Marlee Matlin nu este doar despre un premiu Oscar. Este despre vizibilitate, demnitate și dreptul de a fi reprezentat autentic pe marile ecrane.
Pentru multe femei cu dizabilități, cea mai mare luptă nu este doar cu limitările fizice sau medicale, ci cu stereotipurile și prejudecățile societății. De prea multe ori, ele sunt privite prin prisma dizabilității, nu ca persoane cu vise, dorințe și drepturi egale.
Acceptare, demnitate și dreptul de a fi văzute ca parte firească a societății - sunt condiții de existență normală pentru oricare femeie, indiferent de dizabilitate.
Victoria Bodean are 26 de ani, este din Strășeni și s-a născut cu o dizabilitate fizică. Dar ceea ce o definește nu este proteza, ci forța cu care a ales să-și trăiască viața. Victoria este mamă, psihopedagog și dovada vie că nicio barieră nu e mai grea decât prejudecățile celor din jur.
Pentru unii copii, primul clopoțel înseamnă emoții, ghiozdane noi și flori pentru învățătoare. Pentru alții, înseamnă și o luptă invizibilă: dorința de a fi acceptați, de a nu rămâne „copilul altfel”. Vlad are opt ani și o formă ușoară de paralizie cerebrală, dar mai presus de toate are curaj, un zâmbet cald și visul simplu de a fi doar „un coleg ca toți ceilalți”.
Elina trăia într-un internat vechi, cu ziduri reci și zile care semănau între ele. Avea un picior mai scurt, un zâmbet timid și o dorință imensă: să cunoască lumea de dincolo de gardul care o despărțea de ceilalți copii. Pentru ea, fiecare privire dincolo de barele de fier era un exercițiu de speranță, un legământ tăcut că într-o zi va fi liberă, iubită și parte din viața „normală” pe care și-o imagina.
Victoria iubea marea dintotdeauna. Deși se sprijină în cârje, visul de a simți nisipul cald sub picioare și apa mării pe piele nu a încetat niciodată. În acea dimineață de vară, la malul mării, privirile celor din jur au întâlnit-o, unele cu mirare, altele cu admirație. Dar pentru ea, valurile nu au întrebat „de ce?”, ci au primit-o așa cum este.
Uneori, viața se schimbă într-o clipă. Dar ceea ce definește un om nu este tragedia prin care trece, ci modul în care decide să meargă mai departe. Povestea lui Dilorom Yuldosheva, o femeie din Uzbekistan care trăiește cu dizabilitate, este una dintre acele istorii care demonstrează că voința poate transforma o dramă personală într-o forță pentru întreaga comunitate.
Astăzi, numele ei este cunoscut la nivel internațional. În 2024, Dilorom Yuldosheva a fost inclusă în lista BBC „100 Women”, care recunoaște anual cele mai inspiratoare și influente femei din lume.